Cinemagia

Cinemagia

Pentru că în ultima vreme am dezvoltat o mare pasiune pentru filme, m-am gândit că ar fi frumos să vorbim puțin despre asta. Mi-aș dori mult să îmi propuneți niște filme văzute de voi care v-au plăcut mult, care v-au marcat sau au schimbat ceva în felul vostru de a fi sau de a gândi.

Câteva dintre filmele văzute în ultima vreme care mi-au plăcut foarte mult sunt Everest, Amy, Little Boy și Whiplash. Deja am început să lucrez la lista pe care o veti găsi în filmul “Little Boy” și cred că dacă fiecare dintre noi ar încerca să îndeplinească măcar câteva puncte de pe acea lista, am fi cu toții mai fericiti și am trăi într-o lume mai bună. Dar nu vă spun mai multe, mai bine vedeți filmul.

Pot spune că Amy și Whiplash chiar și-au pus bine amprenta asupra mea, profesional vorbind, m-au inspirat și mi-au deschis mintea, de aceea le recomand oricui face sau este pasionat de muzică.

Aștept comentariile cu propunerile voastre și vă las mai jos niște vorbe mari din partea personajului negativ din filmul Whiplash :)

Terence Fletcher: “Parker’s a young kid, pretty good on the sax. Gets up to play at a cutting session, and he fucks it up. And Jones nearly decapitates him for it. And he’s laughed off-stage. Cries himself to sleep that night, but the next morning, what does he do? He practices. And he practices and he practices with one goal in mind, never to be laughed at again. And a year later, he goes back to the Reno and he steps up on that stage, and plays the best motherfucking solo the world has ever heard. So imagine if Jones had just said: “Well, that’s okay, Charlie. That was all right. Good job.” There are no two words in the English language more harmful than “good job”. And then Charlie thinks to himself, “Well, shit, I did do a pretty good job.” End of story. No Bird. That, to me, is an absolute tragedy. But that’s just what the world wants now. People wonder why jazz is dying… “

Whiplash (2014)

Share with friends

Comments

comments